În general, orice boală psihosomatică se caracterizează printr-un șir de plângeri din partea persoanei, aceste plângeri fiind asociate cu niște gânduri și sentimente care provoacă un comportament inadaptabil și destul de incomod. Nu este cazul să ironizăm o persoană care se confruntă cu asemenea tulburări, deoarece ele nu o fac în mod intenționat, iar diagnosticul îl putem face doar din anamneza pacientului, bazându-ne pe ceea ce spune el sau familia lui. Aceasta înseamnă că a începe un astfel de tratament, trebuie să se formeze o relație de încredere între pacient și psihoterapeut sau medic.  

Dând o explicație mai simplă a somatizării, trebuie să înțelegi că aceasta este manifestarea unor fenomene mentale sub formă de simptome fizice(somatice). 

Uneori aceste simptome pot fi niște senzații corporale care, nu este neapărat ca să prezinte niște tulburări grave. De obicei, oamenii nu conștientizează tulburările lor mentale latente, astfel creându-se iluzia că suferă de careva boli fizice. Prin urmare ei încep tratamente care pot să nu dea rezultate, urmează alte analize și diagnosticări care, la fel, pot fi fără rezultat. În schimb gândurile negative despre starea de sănătate se acutizează, iar tulburările se accentuează. 

Cum se manifestă o boală psihosomatică? De obicei, oamenii prezintă un simptom care este grav pentru ei, aceasta fiind o durere. Simptomele sunt diferite la fiecare, iar uneori pot da și remisie. Consecința simptomelor duce la anxietate, iar aceasta, la rândul ei, poate duce la o depresie foarte clară, datorită disconfortului grav pe care persoana îl simte zilnic. Dacă o afecțiune psihosomatică va însoți o boală somatică, îngrijorarea persoanei față de sănătatea sa va crește și, chiar și după recuperare, ea va continua să se comporte ca și cum ar mai suferi de aceeași boală. Va apărea și frica reapariției acestei boli. Cel mai frecvent este cazul persoanelor care au suferit un atac de cord. După recuperare la ei va persista frica reapariției altui atac de cord, iar ei vor trăi și se vor comporta precum un bolnav. La fel se va întâmpla și în cazul în care ne facem extrem de mari griji în privința sănătății cuiva. Atunci vom căuta să ne facem singuri diagnosticări, analize și tratamente, fără ca să suferim de vreo afecțiune. 

Trebuie să înțelegem că esența unei tulburări psihosomatice sunt gândurile și sentimentele disfuncționale intense ale persoanei care prezintă aceasta. Iar toate acestea cumulate sunt ca răspuns al unui simptom. Atunci pacientul va căuta suport emoțional, tratament calitativ, iar dacă nu vor fi mulțumiți de calitatea serviciilor vor încerca să caute vina în medici, vor dramatiza situația cumplit, uneori se poate ajunge și la tentative de suicid. 

Pentru o diagnosticare corectă trebuie să se ia în calcul că simptomele provoacă disconfort mai mult de jumătate de an. Aceste simptome pot fi gândurile intense despre gravitatea stării de sănătate, anxietatea puternică ce pateu duce la depresie sau, timp și energie acordată îngrijorărilor vizavi de simptomele pe care le prezintă.  

În alegerea tratamentului, persoana care se adresează trebuie să consulte neapărat și psihoterapeutul, care îi va aplica terapia cognitiv comportamentală. Este primul pas pe care trebuie să-l facă o persoană cu o tulburare psihosomatică. Concomitent pot fi administrate și preparate medicamentoase pentru tulburările mintale pe care le prezintă și dacă le prezintă. Relația cu psihoterapeutul este una de încredere, care va da roade bune.