Visul oamenilor moderni, care își doresc să întemeieze o familie sau care sunt într-o relație de ceva timp, este să aibă parte de armonie, pace și iubire în relația de cuplu. Mulți din cei ce au studii superioare și un loc de muncă decent, de multe ori eșuează pe plan personal, iar alții nici măcar nu sunt capabili să construiască o relație pe un termen lung. 

De ce se întâmplă acest lucru? Care ar fi cauza? E ceva ce-și are rădăcinile în copilărie? Pentru că mulți din noi cerem de la parteneri acea atitudine familială, părintească am spune, care ne făcea să ne simțim confortabil. Cu alte cuvinte, simțim uneori nevoia de a fi ca niște copii, fără griji și responsabilități. 

O altă extremă este că ne asumăm uneori, fără să ne dăm seama și fără rea intenție, rolul de părinte pentru soț sau iubit. Și asta pentru că nu am învățat de acasă, de la părinți, cum să construim o relație frumoasă, simplă și armonioasă în același timp. Unii poate că nici nu au avut cum să învețe, în cazul în care au crescut în familii dezmembrate. Nici școala nu este preocupată de implementarea educației familiale, motivând că aceasta se dobândește în cei 7 ani de acasă.

Motivele din care derivă lipsa armoniei în cuplu pot fi diferite, însă cred că principalele motive sunt cele ale incompatibilității partenerilor, ei având valori, orientări sau scopuri prea diferite. Plus la toate, mai vine și incompatibilitatea sexuală. O altă cauză poate fi și lipsa cunoștințelor sau a conștientizării, așa cum am menționat mai sus. Este suficient să cunoști preferințele partenerului, abilitățile sale de comunicare, de comportament, modalitatea lui de a lucra, de a se exprima, de a-și gestiona stresul, de a se relaxa și este important să-l înțelegi și să-l accepți. Este suficient să-i accepți felul de a fi, de a percepe și a înțelege lumea, maniera de a comunica, de a asculta și judeca, dacă este cazul, disponibilitatea sa de a empatiza și alte nuanțe care, în ansamblu, contribuie la crearea a ceea ce numim noi armonie în cuplu. 

Dacă ești o persoană conștientă și inteligentă, îți vei iubi partenerul de viață cu toate neajunsurile sale. Asta înseamnă să iubești! Asta înseamnă dragoste, deoarece iubirea este acel sentiment al partenerului, care se referă la idealizarea imaginii celuilalt, ceva de genul când ești dispus să „aduci și luna de pe cer” de dragul persoanei iubite, pentru ca să te bucuri și tu alături de ea. Din punct de vedere fiziologic, aici își mai intră în rol hormonii – dopamina și oxitocina, dar și alți hormoni ai dragostei ce dau acea senzație de fluturi în stomac. Însă, trebuie să fii conștient că impulsurile hormonale pozitive nu durează o veșnicie, iar la un moment dat (mai dificil) va trebui să știi să menții armonia în cuplu. Cum anume? În primul rând, prin cultură și respect. Într-o relație trebuie să existe acceptare și iubire. Trebuie să fii pregătită că în relație vor mai fi și certuri, neînțelegeri, probleme ale vieții, care vor trebui depășite împreună. În loc să aruncăm vina pe celălalt și să așteptăm să se întâmple niște minuni, ar fi bine să începem cu noi înșine, de la capacitatea noastră de a iubi și de a avea grijă atât de noi înșine, cât și de partener. 

Nu uita că ceea ce oferi, e ceea ce vei primi în schimb, mai târziu!  

Maica Tereza a spus:

Cu cât ești mai plin de dragoste, înțelepciune, frumusețe și bunătate, cu atât mai mult vei descoperi aceste calități în lumea ce te înconjoară!

Mira